Păzea! Vine stomatologul Loţi!

În ziua de astăzi, fotbaliştii de rând sunt catalogaţi ca fiind nişte oameni ce dau cu piciorul într-o băşică, îşi câştigă leafa, însă pe de altă parte fără cultură. Pe vremuri erau şi mici excepţii. Un caz mai puţin cunoscut este cel al lui Ladislau Boloni, pe cât de bun ca fotbalist, pe atât de bun şi la plus plombe.

„Loţi”, aşa cum îl numeau prietenii apropiaţi, s-a născut pe data de 11 martie a anului 1953 în Marosvásárhely. Ce, nu aţi înţeles unde? Mă scuzaţi, atunci. În Târgu Mureş, dintr-o familie de secui, proveniţi din Târnăveni. Totuşi, el se consideră cetăţean român get-beget, cu tricolorul păstrat bine într-un colţ al inimii sale. Tot în Târnăveni şi-a petrecut şi micul „Loţi” o parte din copilăria sa, urmând mai târziu a se înscrie la echipa de copii şi juniori din zonă. Chimica Târnăveni.

Asta pentru trei ani. Şi asta pentru că la 17 primăveri, ASA Târgu Mureş, originalul, evident, avea să-l aconteze şi să îi acorde şansa să debuteze în Divizia B. 19 meciuri bifează Ladislau în eşalonul secund, însă era momentul pentru ceva nou: ASA tocmai promovase în Divizia A la finele sezonului ’70-’71. Cine-și imagina că tânărul secui va ajunge de la 27 de meciuri la primul sezon în prima ligă la un număr cu două zerouri în coadă? Doamnelor, domnilor, mare atenție! Era mijlocaș, din acela galant. Îți dădea impresia că-și dăduse cu Picătura pe șireturile de la ghete. Și totuși, săracul, nu era de condamnat. Așa a fost înzestrat de la Doamne-Doamne. În ’77, la doar 24 de primăveri, era desemnat „Cel mai bun jucător al anului în România”. Dăduse 11 bucăţi prin Divizia A şi ducea armata ASA pe locul 4 la finalul stagiunii. Cu echipa era puţin mai greu. Atât de aproape de titlul naţional, şi totuşi atât de departe…

Aceeaşi performaţă o repetă şi în ’83, când echipa era mai aproape de retrogradare decât de locurile fruntaşe. Într-un campionat plin de jucători care mai de care mai valoroşi, tocmai el se găsea să fure trofeul pentru jucătorul anului. Dar asta i-a prins bine. În anul 1984 face schimb de batalioane: trece de la armata ASA la armata CSA Steaua Bucureşti, după 14 ani petrecuţi în Transilvania şi 64 de goluri în 406 meciuri.

Aici, „Loţi” şi-a luat şi diploma de la Universitatea de Medicină din Târgu Mureş cu el. Stomatologia era a doua mare pasiune a sa. Prima sa lucrare a avut loc în „cavitatea” lui Dumitru Stângaciu. În pragul nunţii, Stângaciu s-a dus hotărât la cabinetul privat al lui Boloni, cu sediul chiar în incinta Stadionului Ghencea. Doamne, cât tam-tam ieşiseră cu acel cabinet al dumnealui. Fostul responsabil de partid din Ministerul Apărării refuza încontinuu să reinstaureze cabinetul din Ghencea. Toate actele pentru reinstaurarea proiectului erau pe masa fiului de tovarăş, Ilie Ceauşescu. Trecură ziua cât de lungă, mai trecură două, şi nimic. În cele din urmă s-a făcut tot posibilul pentru ca Loţi să-şi poată desfăşura consultaţiile liniştit. Stătea şi câte trei ore în cabinet, pe langă antrenamentele de rigoare de la echipă, plus meciurile de disputat. Pe cât de grijuliu era cu dantura pacienţilor, pe atât de elegant era şi pe „dreptunghiul verde”. Săracul Ştefan Petcu, şi acum are acele plombe de gaudet în gură…

„Toţi portarii au emoţii şi scrâjnesc să-şi rupă dinţii,
Când stomatologul Loţi pune-n joc măseaua minţii.”

Acesta era cântecul de ordine, dedicat lui Ladislau Boloni, stomatologul de serviciu al armatei.

1986, Sevilla. Coordonatele ne trimit către stadionul Ramon Sanchez Pizjuan. Şedinţa doctorului stomatolog era terminată cu două zile înainte. Pe uşa dumnealui scria clar şi mare, ca să vadă tot miopul, ÎNCHIS! Lumea stătea la nostalgicul televizor non-color, cu sufletul la gură. Steaua juca finala Cupei Campionilor Europeni, contra Barcelonei, mari favoriţi înaintea ultimei dispute. Şaptezeci de mii de suflete se aflau la acel moment pe stadion. Şi cu toţii ştim cum au decurs lucrurile. Doctorul Boloni rata în timpul seriei de penalty-uri, însă un mustăcios neînfricat se afla între buturile porţii. Între timp, cel mai fricos pacient al stomatologului Loţi, Marius Lăcătuş, bubuia mingea în transversală, de şi acum se scutură acea bară. Tuturor le erau frică. Asta până când Marcos Alonso Peña rata de la 11 metri penalty-ul decisiv. Din cabina de comentarii a TVR-ului, Cristian Ţopescu scoate un răgnet demn de cărţile de istorie: „Apără Duckadam! Suntem finalişti! Am câştigat cupa. Cupa Campionilor Europeni este la Bucureşti!” Responsabilitatea lui Goliat al armatei, Ştefan Iovan, era de a ridica trofeul deasupra capului. Şi aşa avea să fie. Un deliciu să asculţi, chiar şi astăzi, memoriile maestrului Emerich Jenei de acum trei decenii.

Cât de fioros era Lăcătuş în acea finală. Dar atunci când intra în cabinetului lui Nea Boloni, mic se făcea. Făceau antrenamentul şi în salon. Boloni îl alerga pe Marius Lăcătuş prin salon şi chiar prin tribunele stadionului, doar ca să-l aşeze frumuşel pe scaun. „Dacă mă doare, plec imediat!”, ţipa Lăcătuş de frica ustensilelor. Şi totuşi, atunci când stomatologul de serviciu şlefuia dinţii, Lăcă îi ţinea ustensilele. Era al naibii de fricos. Însuşi Boloni spunea despre Marius că ar fi fost bun ca şi asistent stomatolog. Dar s-a limitat doar la sportul cu băşică.

Înainte de revoluţie, Boloni părăseşte România pentru a semna cu Racing Jet de Bruxelles, o echipă uitată de lume şi de Belgia în sine. După trei ani, Loţi îşi încheie cariera de jucător la Orleans şi se implică într-ale antrenoratului. În ’94 îmbracă sacoul de antrenor la Nancy. Astfel devenea primul antrenor străin ce antrena „Ciulinii”. Tot atunci avea să renunţe şi la meseria de stomatolog. În Franţa, nimeni nu-i recunoştea diploma obţinută în România. Laszlo era constient de faptul ca praful se va alege de acea diplomă, însă era hotărâtă să îşi formeze cariera de antrenor departe de ustensile. În sezonul 1997-1998, Boloni şi ai săi băieţi promovau în Ligue 1. Din păcate, doi ani mai târziu, echipa retrogradează în eşalonul secund, iar „Loţi” este obligat să plece. Revine ulterior în Românica lui dragă pentru a-i pregăti pe alde Hagi, Popescu, Petrescu ş.a.m.d. Doar 13 partide stă fostul stomatolog la cârma tricolorului, pentru că hop, vine Sporting Lisabona. Aici avea să scrie istorie. La propriu. Pe langă un campionat, o cupă şi o supercupă, Boloni lăsase în capitala Portugaliei o arie de selecţie pentru tineret greu de egalat.

Flăcăi precum Cristiano Ronaldo, Ricardo Quaresma şi Hugo Viana erau promovaţi de maestrul transilvănean la prima echipă în stagiunea 2001-02. Şi când vă gândiţi că cel mai bun jucător din lume timp de patru ani a fost coleg cu Marius Niculae. De altfel, buni prieteni. Şi acum, după 15 anişori, ochii lui Cristiano din Madeira radiază de bucurie la vederea mentorului său.

În 2003 prelua frâiele lui Stade Rennais, echipă recunoscută la ea în ţară ca fiind un foarte bun producător de talente de perspectivă. În 2005, Loţi obţine un nesperat loc patru în Ligue 1, cea mai bună clasare din istoria clubului. Şi cam atât a fost. Franţuzirea sa bruscă nu i-a dus foarte multe beneficii. Nici în Principat, atunci când a semnat cu AS Monaco la începutul lunii iunie prin 2006. Îi lăsase pe locul 19 din 20. Ei fiind finalişti de Champions League cu trei ani înainte.

Apele erau tulburi şi în Liege. Legendarul Michel Preud’homme era pe făraş de la echipă, iar conducerea era în căutare de oameni care pot repara „măseaua stricată”. Păi cine altcineva să fie capabil, înafară de stomatologul Loţi? Treci la treabă! Boloni semna cu Standard Liege pe două sezoane în iunie 2008, ducându-i pe Standarzi către al doilea titlu de campioană consecutiv, în stagiunea 2008-09. Cu un an înainte, Preud’homme le aducea primul titlu după 25 de ani de pauză. Hai, că parcă mai era o gură bună de aer după poluarea franceză. În acelaşi ani, „roşii” cucereau şi Supercupa Belgiei, după un 2-0 cu Genk. Rezultatele nesatisfăcătoare din sezonul următor i-au fost fatale stomatologului, nevoit să-şi prezinte demisia pe 10 februarie 2010, în cursul zilei de miercuri. Lăsase echipa la 19 puncte în spatele liderului, Anderlecht. De aici, potopul. După echipe precum Lens şi PAOK, Loţi Boloni a ajuns să antreneze în zona cămilelor, mai exact prin Emiratele Arabe Unite, însă din păcate fără succes.

Dacă ar da timpul înapoi, ar alege să joace din nou fotbal şi să antreneze, dar să renunţe la meseria de stomatolog. Jucătorul şi omul Ladislau Boloni rămâne, şi astăzi, o personalitate marcantă a sportului românesc, aflat în cădere liberă. Cauza? Vă lăsăm pe dumneavoastră să desluşiţi misterul. Până atunci, jos pălăria, maestre! 

Osvaldo Zubeldia, pragmaticul frumos al unei ere de mult apuse


Imaginea nu spune foarte mult, e drept. Insa in spatele ei sta unul dintre cei mai influenti antrenori ai secolului 20. Numele stimabilului este Osvaldo Zubeldia si este cel ce a pus clubul Estudiantes pe harta fotbalului sud-american si mondial.

Domnul Osvaldo a avut o cariera de jucator relativ scurta, pana la 33 de primaveri. Cel mai important club din cariera sa este Boca Juniors, pentru care a marcat de 10 ori in 38 de partide. Evoluand pe postul de atacant, Osvaldo era vazut de colegii sai ca un om foarte inteligent pe terenul de jucator, cu un plasament iesit din comun. Isi agatase ghetele in cui in 1960, pentru ca un an mai tarziu sa o preia pe Atlanta. Nu va ganditi la Atlanta, cea de peste ocean. Club Atletico Atlanta din Buenos Aires, desigur.

Aici, dumnealui a dat militaria jos din pod. La propriu. Pentru a isi implementa conceptiile, Osvaldo Zubeldia isi obliga elevii sa se antreneze de doua ori pe zi. De doua ori! Nicaieri in lume nu existase un asa regim de antrenament. Si totusi, a dat roade. Atlanta termina doi ani la rand pe locul 4, ceea ce i-a dus pragmaticului din Junin, Buenos Aires, un mandat la carma reprezentativei Argentinei.

Nu se pot spune foarte multe despre mandatul sau pe banca Albiacelestilor, insa un lucru e cert: dezamagitor. Suflarea microbista din Argentina il cunostea, insa, foarte bine. Unul dintre marile secrete ale marelui Osvaldo au fost fazele fixe. Un meticulos din fire, in adevaratul sens al cuvantului, „Mister” formase o adevarata fortareata in timpul loviturilor de colt si chiar a loviturilor libere. In cartea publicata de dumnealui in 1965, intitualta „Tactici si Strategii in Fotbal”, Zubeldia afirma faptul ca secretul fazelor fixe este rapiditatea, ceea ce impiedicau echipele adverse sa se reorganizeze.

In sfarsit, sa continuam povestea. In 1965, pragmaticul, banditul Osvaldo „Juan” Zubeilda este instalat pe banca celor de la Estudiantes la Plata. Un moment de cotitura pentru Estudiantes, ce era in pragul retrogradarii la acel moment. Gata, se termina joaca! Osvaldo, cu manuta lui, isi scula elevii la 4 dimineata si ii ducea la o statie locala de tren, in loc de antrenament. Aici, antrenorul isi punea invataceii sa observe munca depusa de lucratori. Cu o privire apriga, Osvaldo li se adreseaza jucatorilor, astfel: „Am facut asta pentru a va da cat de norocosi puteti fii, pentru ca sunteti platiti sa faceti ceea ce va place cel mai mult: sa jucati fotbal.”

Isi fuma nervii, si la propriu, si la figurat. In timpul antrenamentelor si al meciurilor, Osvaldo Zubeldia obisnuia sa fumeze un pachet de tigari. La antrenamentele de dupa meci, statea si cu orele sa le explice elevilor sai ce au gresit. Toata aceasta staruinta a lui „Mister” s-a vazut si in jocul echipei. Estudiantes ajunsesera sa fie poreclita drept „juniorii ucigatori”, datorita numarului mare de bobocei din lot, insa foarte, foarte inzestrati cu mult talent.

In ’67, Osvaldo si a sa companie castiga primul campionat din „Era de Aur”. Devenisera prima echipa de tip pitica ce castigasera un campionat in Argentina. In La Plata, era sarbatoare. Un an mai tarziu, Estudiantes se clasa pe locul doi in Clausura, obtinand biletele pentru Copa Libertadores. Dupa luni si luni de munca, urmau sa joace finala contra lui Palmeiras, unul dintre gigantii „tarii cafelei”. Estudiantes castiga ulterior trofeul, dupa un play-off disputat ca urmare a aceluiasi numar de puncte castigate din mansele tur, respectiv retur. In fata a 55.000 de suflete, Osvaldo si ai lui puneau mana pe trofeul continentului sud-american.

Agresivitatea din jocul echipei si meticulozitatea cu care erau pregatite meciurile au fost esentiale pentru parcursul lui Estudiantes atat intern, cat si continental, si asta datorita lui Nea Osvaldo. Intre 1965 si 1970 mai obtinusera alte doua Cupe Libertadores si o Cupa Intercontinentala, dupa o finala cu „diavolii rosii”, Manchester United. In 1970 isi face bagajele si pleaca din La Plata, pentru a lua o perioada sabatica. Dupa 4 ani, pragmaticul se intorcea in fotbal, insa dupa doua mandate la San Lorenzo, respectiv Racing Club, asteptarile nu se ridicau la un nivel standard. In sfarsit, Zubeldia isi gaseste un nou angajament, de data asta la Atletico Nacional, „El grande del Colombia”.

Si aici, lasa un impact major. Obisnuia sa le arate jucatorilor sai imagini cu jocurile adversarilor pentru studiu, in vederea pregatirii urmatoarelor partide. Era printre primii antrenori din lume ce adoptasera o astfel de metoda. De altfel, Cholo Simeone a recunoscut faptul ca unul dintre principalele surse de inspiratie in materie de antrenor il reprezinta chiar domnul Osvaldo Zubeldia. Bine, fara sa fumeze si sa isi duca elevii in statia de tren la 4 dimineata. In timpul sezonului 1976/77, Osvaldo a inceput usor-usor sa isi motiveze elevii cum poate. Ajunsesera sa-i spuna marelui Francisco Matirana ca este cel mai bun fundas central din lume. Asta pentru ca Osvaldo a fost printre primii tehnicieni din lume ce a implementat notiunea de Stopper unui fundas central. In acel an, Nacional avea sa castige al doilea titlu consecutiv in Columbia, iar laurii, evident, erau culesi de banditul din Buenos Aires. Cinci ani mai tarziu, inca un titlu aterizasera in Nacional, insa avea sa fie ultimul an ca antrenor pentru maestrul Osvaldo.

Iubea pariurile foarte mult, atat de mult incat i-au adus moartea. Pe 17 ianuarie 1982, Osvaldo Zubeldia moare intr-o casa de pariuri din Medellin ca urmare a unui atac de cord, la doar 54 de ani. O lume intreaga din America de Sud se afla in stare de soc la aflarea vestii ca Osvaldo se prapadise. Insa cine stie, poate ca i-a fost data chemarea de a antrena ingerii din Rai si de a-i motiva, asa cum facea si pe la Estudiantes sau Atletico.

De la juniorul armatei la idolul tribunelor reșițene: Povestea lui Daniel Jilavu, un talent ce s-a stins prea repede

Daniel Jilavu 2

Povestea începe pe 13 ianuarie ale anului 1973, mai exact într-o zi de sâmbătă. A fost ”născut în tren” dinspre Caracal către București, însă el se consideră ”bucureștean get-beget, și nu oltean”. În cele din urmă, locul nașterii a rămas, totuși, Caracal, Județul Dolj. Un năzdrăvan notoriu între blocurile gri ale anilor ’80, micul Daniel Jilavu avea o singură pasiune: fotbalul.

La vârsta de 15 ani, Jili, aşa cum era alintat de prieteni, evolua pentru echipa IMGB-ului din Bucureşti, la origini muncitorească. El era juniorul obligatoriu pe teren pentru echipa de seniori. Aici, a fost descoperit de antrenorii echipei de juniori a CSA Steaua, Radu Troi şi Teodor Anghelini.

După un meci din cadrul campionatului „Onoare”, destinat juniorilor, cei doi domni l-au abordat în mod direct pe „Jili”, piticul de nici un metru șaptezeci. I-a fost propus să vină în Ghencea pentru a se forma, iar el a acceptat, fără ezitări.

În 1990, devine campion naţional de juniori cu Steaua Bucureşti, la 17 ani, fiind golgheterul naţionalei de juniori al aceluiaşi an. Un an mai târziu, urma să câştige titlul de golgheter al turneului „Calcio Primavera” pentru jucători sub 21 de ani, alături de Steaua, fiind ales şi „atacantul turneului”.

În 1992, Daniel Jilavu este trimis la Steaua Mizil, satelitul Stelei în anii ’90, ce evolua în Divizia B. Ajunsese să împartă vestiarul cu Adrian Bumbescu, câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București. În stagiunea 1992-1993, marchează 18 goluri în 30 de meciuri, Steaua Mizil ratând la mustață promovarea în Divizia A, în detrimentul Ceahlăului Piatra Neamț. Mai rămâne un singur an în orașul prahovean, pentru ca în 1994 să semneze cu Gloria Buzău, în urma unui schimb cu Ioan Viorel.

În primul sezon, punctează de 11 ori în 18 partide, încheind stagiunea pe locul opt alături de Gloria. Pleacă după 37 de goluri marcate în 68 de meciuri pentru echipa buzoiană.

În vara anului 1997, Jilavu semnează cu CSM Reșita, proaspăt promovată în Divizia A. Inițial, „Jili” nu fusese primit foarte călduros de fanii reşiţeni, care îşi puseseră semne de întrebare asupra transferului său de la Gloria Buzău după o perioadă de pregătire destul de slabă. Însă ulterior avea să dovedească contrariul.

În etapa a doua a sezonului 1997-1998 din Divizia A, Jilavu marchează un eurogol împotriva Sportului Studenţesc, după un şut de la 25 de metri, direct în vinclul porţii apărate de Răzvan Lucescu. Acela a fost momentul în care suporterii reşiţeni şi-au arătat ataşamentul faţă de noul lor transfer. Atât material, cât şi sufletesc.

„Cu mâna pe inimă pot să afirm că public atât de minunat ca la Reşiţa mi-a fost rareori dat să văd şi să aud. În alte părți, doar când întâlneam pe Steaua sau Dinamo, publicul local se mobiliza la maximum,”, declara Daniel Jilavu la acea vreme.

Daniel Jilavu 1
Daniel Jilavu (dreapta, jos), în tricoul celor de la CSM Reşiţa, Divizia A.

Acesta avea să fie începutul calvarului pentru jucătorul reşiţean. Pe 26 august 1997, într-un meci contra celor de la Gloria Bistriţa, Ioan Miszti are o intrare dură asupra lui Jilavu, care părăseşte terenul pe targă. Verdictul doctorilor: fractură de astragal (os al gleznei). Jilavu urma să lipsească timp de 4 luni de pe gazon, implicit ratând turul campionatului.

Pe 24 martie, revine pe teren pentru CSM Reşiţa împotriva Oţelului Galaţi, într-o victorie cu 3-0, meci în care Jili a oferit două pase decisive. După tristul episod al accidentării de la Bistriţa, puţini mai credeau că Jilavu va mai reveni la forma din tur, cu două pase de gol.

După încă un sezon în Valea Domanului, Daniel Jilavu părăseşte CSM Reşiţa şi semnează cu divizionara secundă de la malul mării, Midia Năvodari. Aici îl reîntâlneşte pe fostul antrenor de la Reşiţa, Ioan Sdrobiş, mentorul său. A fost nevoie de o perioadă pentru ca Jilavu să reintre la turaţie maximă, şi asta i-a fost benefic.

Pe 29 octombrie, Jilavu marca 4 goluri într-un singur meci, împotriva celor de la Cimentul Fieni, devenind singurul jucător din primele două divizii care reușea această performanță. Şirul de goluri nu avea să se oprească aici.

Pe 27 martie 2000, marchează un hat-trick împotriva Daciei Piteşti, ajungând astfel la 14 goluri stagionale în Divizia B. Asta avea să-i asigure un împrumut timp pe 6 luni la Farul Constanţa, ce evolua în Divizia A în acel moment.

Marchează primul gol la revenirea în Divizia A, împotriva lui Extensiv Craiova, însă până la finalul stagiunii mai punctează doar de două ori, insuficient pentru ca Farul să rămână în primul eşalon din România.

Daniel Jilavu 3
Cronica meciului Extensiv Craiova-Farul Constanţa, realizată de ziarul local Observator Constanţa.

Reîntors la Năvodari, Jili îşi recuperează poziția de golgheter al echipei, terminând stagiunea 2001-2002 cu 14 reușite. În 2002, Daniel Jilavu părăseşte Midia şi ia drumul echipei Inter Gaz Bucureşti, proaspăt promovată în Divizia B din al treilea eşalon. Inter Gaz se clasează pe locul patru la finalul sezonului 2003-2004, Jilavu marcând nu mai puţin de 11 goluri stagionale şi oferind 4 pase decisive.

Inter Gaz acceptă oferta primită de Midia Năvodari pentru piticul-golgheter, care se reîntoarce pe Stadionul Petromidia. Doar un an rezistă reîntoarcerea la malul mării, fiind un sezon cu numeroase accidentări pentru Jilavu, însă Midia se clasează pe poziţia secundă în Divizia B, în spatele promovatei FC Vaslui.

Gândurile de retragere îl apăsau pe Jili, altădată golgheter an de an al Midiei, însă decide să mai continue un sezon şi se transferă la AS Dodu Berceni, în al patrulea eşalon. La finalul sezonului, Dodu Berceni a disputat un meci pentru promovare împotriva lui Gaz Metan Finta, impunându-se cu scorul de 6-0, Jilavu punctând şi el pe tabela de marcaj. Acela avea să fie sfârşitul carierei de jucător pentru Jili, care şi-a „agăţat” ghetele în cui la 33 de ani.

Considerat un jucător talentat, însă cu ghinionul accidentărilor, Daniel Jilavu nu a reuşit niciodată să-şi depăsească condiţia, însă fanii reşiţeni şi cei năvodăreni îşi vor aduce aminte mereu de golgheterul de pe dreptunghiul verde.

Sursă: ProSport, Observator Constanţa, Gazeta Sporturilor

Superlativele Cupei Africii pe Națiuni, ediția 2017: Camerun dă cei mai mulți jucători în echipa ideală

tagreuters.com2017binary_LYNXMPED140KI-BASEIMAGE.jpgÎn finala ediției din 2017 a Cupei Africii pe Națiuni, Camerun a învins Egipt cu scorul 2-1, grație golului marcat de Aboubakar în minutul 89. Odată cu această victorie, camerunezii au devenit cea de-a doua națiune ce obține cel puțin 5 astfel de trofee, după Egipt, cu 7 titluri.

Confederația Africană de Fotbal (CAF), forul suprem de fotbal din Africa, a întocmit lista câștigătorilor premiilor finalului de turneu. La categoria ”Cel mai bun jucător al turneului” s-a impus Christian Bassogog, atacantul campioanei Camerun. În urma ultimului act al competiției, jucătorul finalei a fost ales Benjamin Moukandjo. Titlul ”Fair Play” i-a revenit reprezentativei Egiptului, grație portarului în vârstă de 44 de ani al ”faraonilor”, Essam El-Hadary. Golgheterul acestei ediții a fost Junior Kabananga, atacantul Republicii Dominicane Congo, cu 3 goluri.

Primul 11 al competiției, ales de CAF, este: Fabrice Ondoa (Camerun), Modou Kara Mbodji (Senegal), Ahmed Hegazy (Egipt), Michael Ngadeu (Camerun), Charles Kabore (Burkina Faso), Daniel Amartey (Ghana), Bertrand Traore (Burkina Faso), Christian Atsu (Ghana), Mohamed Salah (Egipt), Christian Bassogog (Camerun) si Junior Kabananga (RD Congo). 

Loturile celor 24 de echipe care vor fi prezente la Campionatul European din Franta.

3011472-uefa-euro2016_stade-de-france_pes2016

Incepand cu 10 iunie Franta este gazda editiei cu numarul 15 a Campionatului European de fotbal.Pentru prima data in istorie campionatul va avea un format de 24 de echipe, echipe care vor fi impartite in 6 grupe de cate 4.Este pentru a treia oara cand Franta gazduieste acest campionat dupa editiile 1960 si 1984.Franta a castigat trofeul european de 2 ori in anii 1984 si 2000.Campioana en-titre este Spania care este de altfel si detinatoare recordului de trofee, impartind distinctia cu Germania : 3 trofee.

Federatiile tuturor echipelor participante la Campionatul European au avut timp pana pe 31 mai sa trimita lista finala cu loturile pe care le vor deplasa in Franta.Care sunt surprizele si cine a ramas acasa, aflam imediat. 🙂

Albania

Goalkeepers: Etrit Berisha (Lazio), Alban Hoxha (Partizani), Orges Shehi (Skenderbeu).

Defenders: Elseid Hysaj (Napoli), Lorik Cana (Nantes), Arlind Ajeti (Frosinone), Mergim Mavraj (Koeln), Naser Aliji (Basel), Ansi Agolli (Karabag), Frederik Veseli (Lugano).

Midfielders: Ermir Lenjani (Nantes), Andi Lila (Giannina), Migjen Basha (Como), Ledian Memushaj (Pescara), Burim Kukeli (Zurich), Taulant Xhaka (Basel), Ergys Kace (Paok), Amir Abrashi (Freiburg), Odise Roshi (Rijeka).

Forwards: Bekim Balaj (Rijeka), Sokol Cikalleshi (Medipol Basaksehir), Armando Sadiku (Vaduz), Shkelzen Gashi (Colorado Rapids).

Romania

Goalkeepers: Ciprian Tatarusanu (Fiorentina), Costel Pantilimon (Watford), Silviu Lung (Astra)

Defenders: Cristian Sapunaru (Pandurii Targu-Jiu), Alexandru Matel (Dinamo Zagreb), Vlad Chiriches (Napoli), Valerica Gaman (Astra), Dragos Grigore (Al Sailiya), Cosmin Moti (Ludogorets), Razvan Rat (Rayo Vallecano), Steliano Filip (Dinamo Bucharest)

Midfielders: Mihai Pintilii (Steaua Bucharest), Ovidiu Hoban (Hapoel Be’er Sheva), Andrei Prepelita (Ludogorets), Adrian Popa (Steaua Bucharest), Gabriel Torje (Osmanlispor), Alexandru Chipciu (Steaua Bucharest), Nicolae Stanciu (Steaua Bucharest), Lucian Sanmartean (Al Ittihad)

Forwards: Claudiu Keseru (Ludogorets), Bogdan Stancu (Genclerbirligi), Florin Andone (Cordoba), Denis Alibec (Astra)

France

Goalkeepers: Benoit Costil (Rennes), Hugo Lloris (Tottenham), Steve Mandanda (Marseille).

Defenders: Lucas Digne (Roma), Patrice Evra (Juventus), Christophe Jallet (Lyon), Laurent Koscielny (Arsenal), Eliaquim Mangala (Manchester City), Adil Rami (Sevilla), Bacary Sagna (Manchester City), Samuel Umtiti (Lyon).

Midfielders: Yohan Cabaye (Crystal Palace), Morgan Schneiderlin (Manchester United), N’Golo Kante (Leicester), Blaise Matuidi (Paris Saint-Germain), Paul Pogba (Juventus), Moussa Sissoko (Newcastle).

Forwards: Kingsley Coman (Bayern Munich), Andre-Pierre Gignac (Tigres), Olivier Giroud (Arsenal), Antoine Griezmann (Atletico Madrid), Anthony Martial (Manchester United), Dimitri Payet (West Ham).

Switzerland

Goalkeepers : Roman Buerki (Borussia Dortmund), Marwin Hitz (Augsburg), Yann Sommer (Borussia Moenchengladbach).

Defenders: Johan Djourou (Hamburg SV), Nico Elvedi (Borussia Moenchengladbach), Michael Lang (FC Basel), Stephan Lichtsteiner (Juventus), Francois Moubandje (Toulouse), Ricardo Rodriguez (VfL Wolfsburg), Fabian Schaer (Hoffenheim), Steve Von Bergen (Young Boys)

Midfielders: Valon Behrami (Watford), Blerim Dzemaili (Genoa), Gelson Fernandes (Rennes), Fabian Frei (Mainz 05), Xherdan Shaqiri (Stoke City), Granit Xhaka (Borussia Moenchengladbach), Denis Zakaria (Young Boys)

Forwards: Eren Derdiyok (Kasimpasa), Breel Embolo (FC Basel), Admir Mehmedi (Bayer Leverkusen), Haris Seferovic (Eintracht Frankfurt), Shani Tarashaj (Grasshoppers)

Russia

Goalkeepers: Igor Akinfeev (CSKA Moscow), Guilherme (Lokomotiv Moscow), Yuri Lodygin (Zenit St. Petersburg)

Defenders: Alexei Berezutsky (CSKA Moscow), Vasily Berezutsky (CSKA Moscow), Sergei Ignashevich (CSKA Moscow), Dmitry Kombarov (Spartak Moscow), Roman Neustadter (Schalke), Georgy Shchennikov (CSKA Moscow), Roman Shishkin (Lokomotiv Moscow), Igor Smolnikov (Zenit St Petersburg)

Midfielders: Igor Denisov (Dynamo Moscow), Denis Glushakov (Spartak Moscow), Alexander Golovin (CSKA Moscow), Oleg Ivanov (Terek Grozny), Pavel Mamaev (Krasnodar), Alexander Samedov (Lokomotiv Moscow), Oleg Shatov (Zenit St Petersburg), Roman Shirokov (CSKA Moscow), Dmitri Torbinski (Krasnodar)

Forwards: Artyom Dzyuba (Zenit St Petersburg), Alexander Kokorin (Zenit St Petersburg), Fyodor Smolov (Krasnodar)

Slovakia

Goalkeepers: Matúš Kozáčik (Viktoria Plzeň), Ján Mucha (Slovan Bratislava), Ján Novota (Rapid Wien).

Defenders: Peter Pekarík (Hertha Berlin), Milan Škriniar (Sampdoria), Martin Škrtel (Liverpool), Norbert Gyömbér (Roma), Ján Ďurica (Lokomotiv Moskva), Kornel Saláta (Slovan Bratislava), Tomáš Hubočan (Dinamo Moskva), Dušan Švento (Köln).

Midfielders: Marek Hamšík (Napoli), Juraj Kucka (AC Milan), Miroslav Stoch (Bursaspor), Vladimír Weiss (Al-Gharafa), Róbert Mak (PAOK), Patrik Hrošovský (Viktoria Plzeň), Ján Greguš (Jablonec), Viktor Pečovský (Žilina), Stanislav Šesták (Ferencváros), Ondrej Duda (Legia Warszawa).

Forwards: Michal Ďuriš (Viktoria Plzeň), Adam Nemec (Willem II).

England

Goalkeepers: Fraser Forster (Southampton), Joe Hart (Manchester City), Tom Heaton (Burnley)

Defenders: Ryan Betrand (Southampton), Gary Cahill (Chelsea), Nathaniel Clyne (Liverpool), Danny Rose (Tottenham), Chris Smalling (Manchester United), John Stones (Everton), Kyle Walker (Tottenham)

Midfielders: Dele Alli (Tottenham), Ross Barkley (Everton), Eric Dier (Tottenham), Jordan Henderson (Liverpool), Adam Lallana (Liverpool), James Milner (Liverpool), Raheem Sterling (Manchester City), Jack Wilshere (Arsenal).

Forwards: Harry Kane (Tottenham), Marcus Rashford (Manchester United), Wayne Rooney (Manchester United), Daniel Sturridge (Liverpool), Jamie Vardy (Leicester)

Wales

Goalkeepers : Wayne Hennessey (Crystal Palace), Danny Ward (Liverpool), Owain Fon Williams (Inverness).

Defenders: Ben Davies (Tottenham), Neil Taylor (Swansea), Chris Gunter (Reading), Ashley Williams (Swansea), James Chester (West Brom), Ashley Richards (Fulham), James Collins (West Ham).

Midfielders: Aaron Ramsey (Arsenal), Joe Ledley (Crystal Palace), David Vaughan (Nottingham Forest), Joe Allen (Liverpool), David Cotterill (Birmingham), Jonathan Williams (Crystal Palace), George Williams (Fulham), Andy King (Leicester), Dave Edwards (Wolves).

Forwards: Gareth Bale (Real Madrid), Hal Robson-Kanu (Reading), Sam Vokes (Burnley), Simon Church (Nottingham Forest).

Germany

Goalkeepers: Manuel Neuer (Bayern Munich), Bernd Leno (Bayer Leverkusen), Marc-Andre ter Stegen (Barcelona)

Defenders: Jerome Boateng (Bayern Munich), Emre Can (Liverpool), Jonas Hector (Cologne), Benedikt Hoewedes (Schalke 04), Mats Hummels (Borussia Dortmund), Shkodran Mustafi (Valencia), Antonio Ruediger (Roma)

Midfielders: Julian Draxler (VfL Wolfsburg), Sami Khedira (Juventus), Joshua Kimmich (Bayern Munich), Toni Kroos (Real Madrid), Thomas Mueller (Bayern Munich), Mesut Ozil (Arsenal), Lukas Podolski (Galatasaray), Andre Schuerrle (VfL Wolfsburg), Bastian Schweinsteiger (Manchester United), Julian Weigl (Borussia Dortmund)

Forwards: Mario Gomez (Besiktas), Mario Goetze (Bayern Munich), Leroy Sane (Schalke 04)

Ukraine

Goalkeepers: Andriy Pyatov (Shakhtar Donetsk), Denys Boyko (Besiktas), Mykyta Shevchenko (Zorya)

Defenders: Artem Fedetskiy (Dnipro), Mykyta Kamenyuka (Zorya), Vyacheslav Shevchuk (Shakhtar Donetsk), Oleksandr Kucher (Shakhtar Donetsk), Yaroslav Rakytskyi (Shakhtar Donetsk), Yevhen Khacheridi (Dynamo Kiev)

Midfielders: Anatoliy Tymoschuk (Kairat Almaty), Oleksandr Karavaev (Zorya), Andriy Yarmolenko (Dynamo Kiev), Denys Garmash (Dynamo Kiev), Serhiy Sydorchuk (Dyamo Kiev), Serhiy Rybalka (Dynamo Kiev), Taras Stepanenko (Shakhtar Donetsk), Viktor Kovalenko (Shakhtar Donetsk), Ruslan Rotan (Dnipro), Yevhen Konoplyanka (Sevilla).

Forwards: Pylyp Budkovskyi (Zorya), Roman Zozulya (Dnipro), Yevhen Seleznyov (Shakhtar Donetsk)

Poland

Goalkeepers: Łukasz Fabiański (Swansea), Wojciech Szczęsny (Roma), Artur Boruc (Bournemouth).

Defenders: Thiago Cionek (Palermo), Kamil Glik (Torino), Artur Jędrzejczyk (Legia), Michał Pazdan (Legia), Łukasz Piszczek (Dortmund), Bartosz Salamon (Cagliari), Jakub Wawrzyniak (Lechia Gdańsk).

Midfielders: Jakub Błaszczykowski (Fiorentina), Kamil Grosicki (Rennes), Tomasz Jodłowiec (Legia), Bartosz Kapustka (Cracovia), Grzegorz Krychowiak (Sevilla), Karol Linetty (Lech Poznań), Krzysztof Mączyński (Wisła), Sławomir Peszko (Lechia Gdańsk), Filip Starzyński (Zagłębie Lubin), Piotr Zieliński (Empoli).

Forwards: Arkadiusz Milik (Ajax), Robert Lewandowski (Bayern), Mariusz Stępiński (Ruch Chorzów)

Northern Ireland

Goalkeepers: Roy Carroll (Notts County), Michael McGovern (Hamilton), Alan McManus (St Johnstone)

Defenders: Craig Cathcart (Watford), Jonny Evans (West Brom), Gareth McAuley (West Brom), Luke McCullough (Doncaster), Conor McLaughlin (Fleetwood), Aaron Hughes (Melbourne City), Lee Hodson (MK Dons), Chris Baird (Derby County), Paddy McNair (Manchester United.

Midfielders: Steven Davis (Southampton), Oliver Norwood (Reading), Corry Evans (Blackburn), Jamie Ward (Nottingham Forest), Stuart Dallas (Leeds), Niall McGinn (Aberdeen), Shane Ferguson (Millwall)

Forwards: Will Grigg (Wigan), Kyle Lafferty (Birmingham), Conor Washington (QPR), Josh Magennis (Kilmarnock)

Croatia

Goalkeepers: Danijel Subasic (Monaco), Lovre Kalinic (Hajduk Split), Ivan Vargic (Rijeka)

Defenders: Vedran Corluka (Lokomotiv Moscow), Darijo Srna (Shakhtar Donetsk), Domagoj Vida (Dynamo Kiev), Sime Vrsaljko (Sassuolo), Gordon Schildenfeld (Dinamo Zagreb), Ivan Strinic (Napoli), Tin Jedvaj (Bayer Leverkusen)

Midfielders: Luka Modric, Mateo Kovacic (both Real Madrid), Ivan Rakitic (Barcelona), Marcelo Brozovic, Ivan Perisic (both Inter Milan), Milan Badelj (Fiorentina), Marko Rog, Ante Coric (both Dinamo Zagreb)

Forwards: Mario Mandzukic (Juventus), Nikola Kalinic (Fiorentina), Marko Pjaca, Duje Cop (both Dinamo Zagreb), Andrej Kramaric (Hoffenheim)

Czech Republic

Goalkeepers: Petr Cech (Arsenal), Tomas Koubek (Slovan Liberec) and Tomas Vaclik (Basel)

Defenders: Theodor Gebre Selassie (Werder Bremen), Roman Hubnik (Viktoria Plzen), Pavel Kaderabek (Hoffenheim), Michal Kadlec (Fenerbahce), David Limbersky (Viktoria Plzen), Daniel Pudil (Sheffield Wednesday), Tomas Sivok (Bursaspor), Marek Suchy (Basel)

Midfielders: Vladimir Darida (Hertha Berlin), Borek Dockal (Sparta Prague), Daniel Kolar (Viktoria Plzen), Ladislav Krejci (Sparta Prague), David Pavelka (Kasimpasa), Jaroslav Plasil (Girondins Bordeaux), Tomas Rosicky (Arsenal), Jiri Skalak (Brighton and Hove Albion), Josef Sural (Sparta Prague)

Forwards: David Lafata (Sparta Prague), Tomas Necid (Bursaspor), Milan Skoda (Slavia Prague)

Turkey

Goalkeepers: Harun Tekin (Bursaspor), Onur Kıvrak (Trabzonspor), Volkan Babacan (İstanbul Başakşehir).

Defenders: Gökhan Gönül (Fenerbahçe), Şener Özbayraklı (Fenerbahçe), Ahmet Çalık (Gençlerbirliği), Hakan Balta (Galatasaray), Mehmet Topal (Fenerbahçe), Semih Kaya (Galatasaray), Caner Erkin (Fenerbahçe), İsmail Köybaşı (Beşiktaş).

Midfielders: Emre Mor (Nordsjælland), Volkan Şen (Fenerbahçe), Hakan Çalhanoğu (Bayer Leverkusen), Nuri Şahin (Borussia Dortmund), Oğuzhan Özyakup (Beşiktaş), Ozan Tufan (Fenerbahçe), Selçuk İnan (Galatasaray), Arda Turan (Barcelona), Olcay Şahan (Beşiktaş).

Forwards: Burak Yılmaz (Beijing Guoan), Cenk Tosun (Beşiktaş), Yunus Mallı (Mainz).

Spain

Goalkeepers: Iker Casillas (Porto), David De Gea (Manchester United), Sergio Rico (Sevilla)

Defenders: Sergio Ramos (Real Madrid), Gerard Pique (Barcelona), Dani Carvajal (Real Madrid), Jordi Alba (Barcelona), Marc Bartra (Barcelona), Cesar Azpilicueta (Chelsea), Mikel San Jose (Athletic Bilbao), Juanfran (Atletico Madrid).

Midfielders: Bruno (Villarreal), Sergio Busquets (Barcelona), Koke (Atletico Madrid), Thiago (Bayern Munich), Andres Iniesta (Barcelona), David Silva (Man City), Pedro (Chelsea), Cesc Fabregas (Chelsea)

Forwards: Aritz Aduriz (Athletic Bilbao), Nolito (Celta Vigo), Alvaro Morata (Juventus), Lucas Vasquez (Real Madrid)

Belgium

Goalkeepers: Thibaut Courtois (Chelsea), Simon Mignolet (Liverpool), Jean-Francois Gillet (Mechelen).

Defenders: Toby Alderweireld (Tottenham), Jan Vertonghen (Tottenham, Thomas Vermaelen (Barcelona), Jason Denayer (Galatasaray), Jordan Lukaku (Oostende), Thomas Meunier (Club Brugges), Laurent Ciman (Montreal Impact), Christian Kabasele (Genk).

Midfielders: Moussa Dembele (Tottenham), Radja Nainggolan (Roma), Marouane Fellaini (Manchester United), Axel Witsel (Zenit St Petersburg), Eden Hazard (Chelsea), Kevin De Bruyne (Manchester City), Dries Mertens (Napoli), Yannick Carrasco (Atletico Madrid).

Forwards: Mitchy Batshuayi (Marseille), Romelu Lukaku (Everton), Christian Benteke (Liverpool), Divock Origi (Liverpool).

Italy

Goalkeepers: Gianluigi Buffon (Juventus), Federico Marchetti (Lazio), Salvatore Sirigu (PSG)

Defenders: Mattia De Sciglio (Milan), Giorgio Chiellini (Juventus), Matteo Darmian (Manchester United), Angelo Ogbonna (West Ham United), Andrea Barzagli (Juventus), Leonardo Bonucci (Juventus)

Midfielders: Antonio Candreva (Lazio), Alessandro Florenzi (Roma), Tiago Motta (PSG), Stefano Sturaro (Juventus), Daniele De Rossi (Roma), Marco Parolo (Lazio), Federico Bernadeschi (Fiorentina), Stephan El Shaarwy (Roma), Emanuele Giaccherini (Bologna)

Forwards: Simone Zaza (Juventus), Graziano Pelle (Southampton), Ciro Immobile (Torino), Eder (Internazionale), Lorenzo Insigne (Napoli)

Republic of Ireland

Goalkeepers: Shay Given (Stoke), Darren Randolph (West Ham), Keiren Westwood (Sheffield Wednesday).

Defenders: Seamus Coleman (Everton), Cyrus Christie (Derby), Ciaran Clark (Aston Villa), Richard Keogh (Derby), John O’Shea (Sunderland), Shane Duffy (Blackburn), Stephen Ward (Burnley)

Midfielders: Aiden McGeady (Everton), James McClean (West Brom), Glenn Whelan (Stoke), James McCarthy (Everton), Jeff Hendrick (Derby), David Meyler (Hull), Stephen Quinn (Reading), Wes Hoolahan (Norwich), Robbie Brady (Norwich), Jonathan Walters (Stoke)

Forwards: Robbie Keane (LA Galaxy), Shane Long (Southampton), Daryl Murphy (Ipswich)

Sweden

Goalkeepers: Andreas Isaksson (Kasimpasa), Robin Olsen (Copenhagen), Patrik Carlgren (AIK).

Defenders: Ludwig Augustinsson (Copenhagen), Erik Johansson (Copenhagen), Pontus Jansson (Torino), Victor Lindelof (Benfica) Andreas Granqvist (Krasnodar), Mikael Lustig (Celtic), Martin Olsson (Norwich).

Midfielders: Jimmy Durmaz (Olympiakos), Albin Ekdal (Hamburg), Oscar Hiljemark (Palermo), Sebastian Larsson (Sunderland), Pontus Wernbloom (CSKA Moscow), Erkan Zengin (Trabzonspor), Oscar Lewicki (Malmo), Emil Forsberg (Leipzig), Kim Kallstrom (Grasshoppers).

Forwards: Marcus Berg (Panathinaikos), John Guidetti (Celta Vigo), Zlatan Ibrahimovic (Paris), Emir Kujovic (Norrkoping).

Austria

Goalkeepers: Robert Almer (Austria Vienna), Heinz Lindner (Eintracht Frankfurt), Ramazan Ozcan (Ingolstadt).

Defenders: Aleksandar Dragovic (Dinamo Kiev), Christian Fuchs (Leicester City), Gyorgy Garics (Darmstadt), Martin Hinteregger (Borussia Monchengladbach), Florian Klein (Stuttgart), Sebastian Prodl (Watford), Markus Suttner (Ingolstadt), Kevin Wimmer (Tottenham Hotspur).

Midfielders : David Alaba (Bayern Munich), Marko Arnautovic (Stoke City), Julian Baumgartlinger (Mainz), Martin Harnik (Stuttgart), Stefan Ilsanker (Leipzig), Jakob Jantscher (Luzern), Zlatko Junuzovic (Werder Bremen), Marcel Sabitzer (Leipzig), Alessandro Schopf (Schalke)

Forwards: Lukas Hinterseer (Ingolstadt), Rubin Okotie (1860 Munich), Marc Janko (Basel).

Hungary

Goalkeepers: Gabor Kiraly (Haladas), Denes Dibusz (Ferencvaros), Peter Gulacsi (Leipzig).

Defenders: Attila Fiola (Puskas Akademia), Barnabas Bese (MTK), Richard Guzmics (Wisla Krakow), Roland Juhasz (Videoton), Adam Lang (Videoton), Tamas Kadar (Lech Poznan), Mihaly Korhut (Debrecen).

Midfielders: Akos Elek (Diosgyori), Adam Pinter (Ferencvaros), Zoltan Gera (Ferencvaros), Adam Nagy (Ferencvaros), Laszlo Kleinheisler (Werder Bremen), Gergo Lovrencsics (Lech Poznan), Zoltan Stieber (Nurnberg).

Forwards: Balazs Dzsudzsak (Bursaspor), Adám Szalai (Hannover), Krisztian Nemeth (al-Gharafa), Nemanja Nikolic (Legia Warsaw), Tamas Priskin (Slovan Bratislava), Daniel Bode (Ferencvaros).

Iceland

Goalkeepers: Hannes Halldorsson (Bodo/Glimt), Ogmundur Kristinsson (Hammarby), Ingvar Jonsson (Sandefjord).

Defenders: Ari Skulason (OB), Hordur Magnusson (Cesena), Hjortur Hermannsson (PSV Eindhoven), Ragnar Sigurdsson (Krasnodar), Kari Arnason (Malmo), Sverrir Ingi Ingason (Lokeren), Birkir Sævarsson (Hammarby), Haukur Heidar Hauksson (AIK).

Midfielders: Emil Hallfredsson (Udinese), Gylfi Sigurdsson (Swansea), Aron Gunnarsson (Cardiff), Theodor Elmar Bjarnason (AGF), Arnor Ingvi Traustason (Norrkoping), Birkir Bjarnason (Basel), Johann Gudmundsson (Charlton), Eidur Gudjohnsen (Molde), Runar Mar Sigurjonsson (Sundsvall).

Forwards : Kolbeinn Sigthorsson (Nantes), Alfred Finnbogason (Augsburg), Jon Dadi Bodvarsson (Kaiserslautern).

Portugal

Goalkeepers: Rui Patrício (Sporting CP), Anthony Lopes (Lyon), Eduardo (Dínamo Zagreb).

Defenders: Vieirinha (Wolfsburg), Cédric (Southampton), Pepe (Real Madrid), Ricardo Carvalho (Monaco), Bruno Alves (Fenerbahçe), José Fonte (Southampton), Eliseu (Benfica), Raphael Guerreiro (Lorient).

Midfielders: William Carvalho (Sporting CP), Danilo Pereira (Porto), João Moutinho (Monaco), Renato Sanches (Benfica), Adrien Silva (Sporting CP), André Gomes (Valencia), João Mário (Sporting CP).

Forwards: Rafa Silva (Braga), Ricardo Quaresma (Beşiktaş), Nani (Fenerbahçe), Cristiano Ronaldo (Real Madrid), Éder (Lille).

Articol sursa : https://theyouthmagazine.com/euro-2016-full-list-of-every-player-from-all-24-teams/

Drumul titanilor pana in finala Champions League

2016_UEFA_Champions_League_Final_logo

Ziua de sambata ne aduce in fata duelul celor doi titani din finala Champions League : Real Madrid si Atletico Madrid.

Rivalii din oras se intalnesc pentru a doua oara in finala in doar 2 ani, dupa ce in editia din 2014 Real Madrid a iesit invingatoare.

Sa revedem parcursul celor 2 echipe din aceasta editie, incepand cu primul meci din grupe pana la semifinale.

Incepem cu Real Madrid.Real Madrid a fost in grupa cu Shakhtar Donetsk ; Malmö FF ; Paris Saint-Germain.

Primul meci din faza grupelor : Real Madrid vs Shakhtar 4-0

Meciul 2 din faza grupelor : Malmo FF – Real Madrid 0-2

Meciul 3 din faza grupelor PSG – Real Madrid 0-0

Meciul 4 al grupei Real Madrid – PSG 1-0

Meciul 5 din faza grupelor : Shakhtar Donetsk 3 – 4 Real Madrid

Ultimul meci din faza grupelor pentru Real Madrid este Real Madrid – Malmo 8-0

In optimile de finala Real Madrid a intalni pe AS Roma.

AS Roma – Real Madrid 0-2

Real Madrid – AS Roma 2-0

In sferturi de finala Real Madrid a intalnit Wolfsburg.

Wolfsburg – Real Madrid 2-0

Real Madrid – Wolfsburg 3-0

In semifinale Real Madrid a intalnit pe Manchester City.

Manchester City – Real Madrid 0-0

Real Madrid – Manchester City 1-0

Trecem acum la parcursul rivalilor ; Atletico Madrid.Atletico Madrid a fost in grupa cu : Benfica ; Galatasaray si Astana.

Primul meci al lui Atletico Madrid din faza grupelor : Galatasaray – Atletico Madrid 0-2

Meciul 2 din faza grupelor : Galatasaray – Atletico Madrid 0-2

Meciul 3 din faza grupelor : Atletico Madrid – Astana 4-0

Meciul 4 din faza grupelor : Astana – Atletico Madrid 0-0

Meciul 5 din faza grupelor : Atletico Madrid – Galatasaray 0-0

Meciul 6 din faza grupelor : Benfica – Atletico Madrid 1-2

In optimi de finala Atletico Madrid a intalnit pe PSV Eindhoven.

PSV – Atletico Madrid 0-0

Atletico Madrid – PSV 1-0 ( pen. )

In sferturi de finala Atletico Madrid a intalnit Barcelona.

Barcelona – Atletico Madrid 2-1

Atletico Madrid – Barcelona 0-2

In semifinale Atletico Madrid a intalnit Bayern Munich.

Atletico Madrid – Bayern Munich 1-0

Bayern Munich – Atletico Madrid 2-1

Castigatorii U.C.L ca jucatori cat si ca antrenori.

UEFA_Champions_League_logo_2.svg

Finala Uefa Champions League din anul acesta reprezinta sfarsitul celui de-al 61-lea sezon a celei mai bune competitii intercluburi
din Europa.

Finala se va juca pe data de 28 mai pe stadionul San Siro din Milano.

Echipele ce vor disputa trofeul sunt Real Madrid care a trecut in semifinale de Manchester City si rivala sa din oras Atletico Madrid care s-a calificat in finala in urma dublei cu Bayern Munich.

De-a lungul timpului au existat 6 fotbalisti care au castigat trofeul suprem atat ca jucator cat si ca antrenor.

Acestia sunt :

Pep Guardiola : In 1992 ca jucator pentru FC Barcelona iar in anii 2009 si 2011 ca antrenor al acestei echipe.

Frank Rijkaard : In 1989 si 1990 ca jucator pentru AC Milan respectiv in 1995 ca jucator pentru Ajax.Ca manager a luat trofeul ca antrenor al Barcelonei in 2006.

Carlo Ancelotti : In 1989 si 1990 ca jucator pentru AC Milan, in 2003 si 2007 ca antrenor al acestei echipe.In 2014 Carlo Ancelotti a reusit sa castige trofeul ca antrenor si cu Real Madrid.

Johan Cruyff : Ca jucator a castigat trofeul de 3 ori in anii 1971,1972,1973 pentru Ajax si ca manager cu Barcelona in 1992.

Giovanni Trapattoni : In 1963,1969 ca jucator pentru AC Milan si in 1985 ca manager al lui Juventus Torino.

Miguel Munoz : In 1956,1957,1958 ca jucator pentru Real Madrid si in 1960 si 1966 ca manager al acestei echipe.
Zinedine Zidane poate deveni astfel cel de-al 7 lea dupa ce in editia 2001-2002 a UCL a castigat trofeul ca jucator pentru Real Madrid.